Biserica cu hramul Sfântu Nicolae, primă Mitropolie a Ţării Româneşti datează din anul 1359 din timpul Voievodului Nicolae Alexandru.
Această Biserică, zisă Domnească sau princiară fiindcă a fost folosită şi drept biserică de curte a Domnitorului a fost ridicată pe parcursul domniei chiar a primilor 3 voivozi munteni, Basarab I, a fiului său Nicolae Alexandru, care o termină de construit, şi a nepotului său, Vladislav Vlaicu I, sub a cărei domnie se va termina şi pictarea acestei magnifice ctitorii. Biserica este unul dintre cele mai vechi şi mai bine păstrate monumente din România medievală.
Construcția a fost ridicată chiar pe locul unei biserici mai vechi. Despre pictura ei s-au pronunţat diverşi specialişti români şi străini, concluzionând că originalul din secolul XIV face parte stilistic din Renaşterea Paleologă (scene narative similare cu cele de la moscheea Kahrie-Djami din Constantinopol/Istanbul sau cu Dečani din Serbia şi Gračanica în Kosovo) cu unele influenţe importante ale Renaşterii italiene timpurii.
Cele două mari descoperiri arheologice din naos, ambele în 1920 vin să devoaleze importanţa acestui monument pentru Istoria Românilor.
Este vorba în primul rând de descoperirea în stratul de tencuială a datei morţii lui Basarab I de către pictorul restaurator Dumitru Norocea - "la leat 6860 (1352) a murit la Câmpulung marele Basaraba Voevod" - dată zgâriată (sgrafitto) probabil de unul din meşteri în tencuiala umedă. Această dată este de o deosebită importanţă pentru Istoria medievală a Ţării Româneşti fiindcă începuturile statalităţii muntene sunt învăluite în legendă fără a beneficia de izvoare istorice exacte. Mai mult, cronica Ţării (Letopiseţul Cantacuzinesc) scrisă târziu la 1690 prezenta o cronologie inexactă a voievozilor munteni. Începând cu Radu Negru şi continuând cu Dan I şi Mircea cel Bătrân, omiţându-se primii trei Basarabi, Întemeietorul, Nicolae Alexandru şi Vladislav Vlaicu I, marea descoperire din Biserica Domnească forţează o nouă aşezare a cronologiei dinastice.
Data poate fi considerată atât ante quem cât şi post quem adică biserica nu poate fi mai nouă de această dată dar poate fi mai veche, fiind neclară datarea ei cu numai cu câteva decenii sau chiar cu două trei secole, după cum consideră Dumitru Norocea în "Memorii". (Structura arhitecturală a bisericii este similară cu aceea a bisericilor din zonele de frontieră a Imperiului Bizantin, de exemplu bisericile din Georgia şi Armenia din Asia Pitgunda şi Trapezunda în partea estică a Mării Negre, ridicate în secolele XI-XII).
Cea de-a doua mare descoperire arheologică, tot în 1920 se produce tot în naos în momentul în care este dat la iveală mormântul lui Radu Negru de către arheologul Virgil Drăghiceanu (singurul mormânt de domn muntean neprofanat) cu un foarte bogat inventar arheologic, constând în decoraţiunea pietrei tombale (palmete gotice pe laterale, arborele vieţii şi simbolul zodiacal (stea cu 12 colţuri) deasupra, o cruce greacă cu braţele egale pe latura din spate) şi bijuteriile din aur ale principelui, expuse azi la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti: inele, pafta (catarama de la centură) lucrată în forma unui castel medieval, diadema şi mantia domnească ce s-a dizolvat din păcate la contactul cu aerul în momentul în care a fost deschis mormântul.
Vă așteptăm așadar să vizitați Biserica Domnească din Curtea de Argeș și să aflați cât mai multe detalii interesante despre ea, chiar de la ghizii noștri!
Muzeul Municipal Curtea de Argeș și Asociația Femeilor Universitare din România – Filiala Regina Maria vă invită joi, 26 ianuarie, orele 13.00, să participați la Simpozionul “Să învățăm din Holocaust. O cultură a supraviețuirii” ce avea loc în Sala Basarab a Muzeului. 
